pentru veterinari

SUPRAVEGHEREA ŞI CONTROLUL INFECŢIEI CU VIRUSUL GRIPAL A (H5N1) LA PĂSĂRI

Răspîndirea gripei aviare în populaţiile de păsări din Republica Moldova poate cauza pierderi serioase de producţie pentru industria avicolă, poate periclita comerţul cu păsări vii şi cu unele produse de la acestea şi de asemenea, poate afecta costurile pentru ouăle de consum şi carnea de pasăre, aducînd prejudicii financiare consumatorilor.


EPIZOOTOLOGIE

Lista speciilor de păsări domestice şi sălbatice de la care au fost izolate diverse VGA este foarte lungă. De asemenea, este lungă şi lista subtipurilor de VGA care au fost izolate de la diverse specii de păsări.

Viruşii gripali aviari pot fi izolaţi din focare active de gripă aviară, de mai mare sau mai mică gravitate, dar şi de la păsări cu forme discrete de boală sau chiar aparent sănătoase. În primul caz vorbim de epizootii şi de focare de gripă aviară (GA), în al doilea caz vorbim doar de infecţii gripale (IVG).

La păsările domestice, GA a fost semnalată cel mai frecvent la curci, raţe, gîşte, potîrnichi, fazani, găini şi diverse psitacide. Între numeroasele specii de păsări sălbatice la care au fost izolate VGA, trebuie menţionate în primul rînd păsările acvatice, păsările care populează ţărmurile (pescăruşi, rîndunele de mare), păsările migratoare, în special palmipedele.

Unele animale marine, ca foca, morsa, balena şi delfinul infectându-se cu viruşi gripali aviari pot face boala într-o formă clinică. Porcul, calul şi probabil şi alte specii, contractînd infecţia fac boala într-o formă subclinică şi o pot retransmite apoi păsărilor sau, după o transformare genetică prin reasortare genică (în caz de coinfecţie cu altă tulpină de virus gripal), omului sau altor specii.

Transmiterea directă a bolii de la păsări cu GA la om, porc, nutrii sau alte specii de mamifere a fost semnalată foarte rar. Omul se îmbolnăveşte cu tulpini transformate genetic în organismul porcului. Probabil că şi alte specii decît porcul pot juca rolul de „reactor”.

Transmiterea cu uşurinţă a gripei ca şi a infecţiilor gripale asimptomatice, se face de regulă în cadrul aceleiaşi specii. Cu alte cuvinte, atunci cînd este vorba de o epizootie activă de gripă, sursa de infecţie pentru păsări o reprezintă tot păsările, iar sursa de infecţie pentru om o reprezintă tot omul. Chiar şi în cadrul păsărilor, gripa bobocilor de raţă se transmite cu prioritate tot la raţe, iar virusul din focarele de gripă de la curci se difuzează cu mai mare uşurinţă tot la curci.

Sursele de infecţie primare sunt reprezentate de păsările bolnave, de cele trecute prin boală ca şi de cele cu infecţii asimptomatice, care rămîn purtătoare şi eliminatoare de virus prin secreţiile oculo-nazale şi prin fecale, timp de pînă la 30 zile.

Ouăle  se pot contamina în oviduct sau în cloacă. Cu cît contactul dintre păsările eliminatoare şi cele receptive este mai strîns, cu atît mai uşor se poate transmite infecţia direct, pe cale respiratorie sau digestivă. Transmiterea indirectă, prin intermediul mediului contaminat de păsările eliminatoare (aerul, apa, furajele etc.) acţionează mai puţin decît transmiterea directă.

Porţile obişnuite de pătrundere a virusului în organism sunt reprezentate de mucoasele respiratorie, conjunctivală şi mai puţin de mucoasa digestivă.

Dinamica epizootică a GA variază foarte mult în funcţie de caracteristicile tulpinii infectante şi de receptivitatea speciilor infectate. În decursul timpului au fost descrise epizootii foarte grave, cu morbiditate şi mortalitate de peste 75 %, epizootii cu morbiditate şi mortalitate moderate, ca şi focare endemice, cu morbiditate scăzută şi cu mortalitate foarte scăzută, aproape nulă, ultimele avînd o importanţă mare din punct de vedere al sănătăţii publice, avînd în vedere riscul de transformare genică în tulpini patogene pentru om, pe care îl incumbă.

Formele digestive debutează cu depresie, somnolenţă, cianoza crestei şi bărbiţelor şi sete, după care apare diareea cu fecale lichide, de culoare verzuie, cu exces de uraţi. Moartea este precedată de o stare comatoasă.

Gripa aviară cu manifestări predominant respiratorii este produsă de majoritatea tulpinilor de virus gripal şi se pare că este forma cea mai frecventă. Se manifestă prin abatere, somnolenţă, horiplumaţie, tuse, zgomote respiratorii diverse, lăcrimare excesivă, coriză, întîrziere în dezvoltare. Mortalitatea este de regulă foarte redusă, majoritatea păsărilor însănătoşindu-se în răstimp de cel mult 2-3 săptămîni. Alteori, singurele semne sunt conjunctivita seroasă, jetajul şi, eventual, cianoza crestei. În formele asimptomatice se poate înregistra, totuşi scăderea producţiei de ouă.

Deşi au fost descrise focare de gripă cu morbiditate şi mortalitate foarte înaltă, de la 50-60 % pînă la 90-100 %, asemenea evoluţii sunt rar semnalate, evoluţia obişnuită descrisă este aceea cu morbiditate foarte înaltă, dar de scurtă durată şi cu mortalitate redusă sau foarte redusă.