Campania naţională de prevenire a gripei aviare

pentru medici

Tipurile de virusuri

In prezent familia Orthomyxoviridae este compusa din cinci genuri:

1. Influenzavirus A
2. Influenzavirus B
3. Influenzavirus C
4. Isavirus
5. Thogotavirus

Genul Isavirus provoaca maladie la somonul atlantic (Salmo salar) — Anemia infectioasa a somonului. Cit somonul „salbatic” atit si cel crescut artificial este sensibil la infectie, precum si pastravul de munte (Salmo trutta), pastravul curcubeu (Oncorhynchus mykiss) si scrumbie. Primele cazuri clinice a acestei maladii au fost observate la somonul atlantic in Norvegia, anul 1984. Au mai fost inregistrate cazuri in Canada (1996), Scotia (1998), Cili (1999), Faroe Islands (2000) si SUA (2001).

In 1996, Comitetul International de Clasificare si Taxonomie Virala a inclus in familia Orthomyxoviridae genul Thogotavirus, ce cuprinde virusuri cu proprietati similare virusurilor gripale, iar in 2000 a divizat genul Infuenzavirus in trei serotipuri Thogota, Dhori si Batken.

Genul Thogotavirus a fost izolat din capusele din Africa si Europa de Est. De asemenea a fost identificat in India, Rusia de Est, Egipt si Portugalia de Sud. Thogotavirus se poate replica cit in celulele capuselor atit a vertebratelor, dar de obicei este transmis de capuse. Este cunoscut ca in rezevoarele naturale oamenii se pot infecta cu acest virus care provoaca la ei febra si encifalita. Gazdele acestui virus sunt: capusele, tintarii, mamiferele (inclusiv omul).

Virusurile gripale: A, B, C

Caractere morfostructurale

Virusurile gripale A, B si C au o structura foarte apropiata. La microscopul electronic, virionii au aspect pleomorf, prezentindu-se fie ca forme sferice, cu diametrul de 80-120 nm, fie filamentoase. Virionii sint inveliti. Pe suprafata invelisului viral observindu-se numeroase proeminente, spicule cu dimensiuni de 10-14 nm lungime si 4-6 nm diametrul.

Virusul gripal C are structura exterioara de aspect reticulat, datorita unei glicoproteine specifice. Greutatea moleculara a vironului este de 250 000 kDa. Din punct de vedere biochimic, este constituit din ARN — 1%, proteine — 73%, lipide — 24% si carbohidrati — 6%. Inlaturind membrana lipidica virionul se desface in doua structuri componente principale: nucleocapsida si invelisul viral.

Nucleocapsida

Este alcatuita din ARN viral (genomul viral) si proteinele asociate: polimerazele PA (proteina acida), PB1 si PB2 (proteine bazice) si nucleoproteina. Nucleoproteina este suportul pe care se infasoara ARN-ul genomic.

Genomul

Este de tip ARN de sens negativ, segmentat. Numarul de segmente si lungimea lor sint diferite in functie de tipul viral: virusul gripal A si B au genomul constituit din 8 segmente, avind 13 600 si, respectiv, 14 600 de nucleotide, iar v. gripal C din 7 segmente de 12 900 nucleotide, care codifica 10 proteine virale. Fiecare segment genomic ARN codifica o singura proteina, exceptind segmentele 7 si 8 care codifica 2 proteine (virusul gripal A). Fragmentele de ARN au un invelis proteic comun, care le uneste formind nucleocapsida. Invelisul exterior este constituit dintr-o membrana lipidica. Genomul viral constituie 2% din masa totala a virusului.

Proteinele principale ale virusurilor gripale

Virusul gripal A contine 9 proteine structurale si 1 proteina ne-structurala, virusul gripal B contine 9 proteine structurale si 2 ne-structurale, virusul gripal C contine 6 proteine structurale si 3 ne-structurale.

Invelisul viral

Derivat din membrana celulei gazda imbraca ribonuceloproteina virala. Structura invelisului viral este determinata de prezenta proteinelor virale specifice de suprafata si proteinele matrita.

Proteinele de suprafata sint

Hemaglutinina (HA) si Neuraminidaza (NA), care reprezinta glicoproteine integrale de membrana, proeminente la exteriorul virionului ca niste spicule. Atit HA, cit si NA strabat invelisul viral, segmentele lor interne fiind hidrofobe. Ambele glicoproteine au in componenta numeroase glucide (glucozamina, fucoza, galactoza si manoza). De asemenea, aceste proteine se prezinta si ca principalii antigeni ai virionului.

Proteinele matrita (M) — componente al stratului intern proteinolipidic al invelisului viral, de natura fosfolipidica.

Functii

1. Confera stabilitatea structurala a virionului.
2. Rol de canal ionic, care face posibila intrarea protonilor in virion si decapsidarea lui. Actiunea inhibitoare a remantadinei se datoreaza anume blocarii acestor canale ionice. Mutatiile in acest domeniu determina rezistenta la remantadina.
3. Participa la asamblarea virionului, interactionind cu HA si NA.