Campania naţională de prevenire a gripei aviare

pentru medici

Tabloul clinic şi de laborator

Gravitatea procesului patologic depind de virulenţa virusului gripal şi de starea sistemului imun al pacientului.

Clasificarea clinică

Indicatori de gravitate: hipertermia; pierderea cunoştinţei; sindrom convulsiv; vome; lipsa somnului şi a poftei de mîncare; insuficienţă respiratorie; erupţii hemoragice.

Gripa clasică

1. Perioada de incubaţie: De la cîteva ore pînă la 1-3 zile.
2. Perioada manifestărilor clinice acute este dominată de semnele toxice generale.

   Debutul este brusc, uneori brutal cu frisoane, febră 39-40°C, mialgii, cefalee, astenie. În pandemii debutul poate fi supraacut cu deces în 24-48 ore.

   Sînt prezente:

   • febra înaltă 3-5 zile, uneori cu aspect bifazic – „V” gripal.
   • cefalee intensă, constantă, predominant în regiunea frontală, supraorbitală.
   • dureri în globii oculari (la mişcări sau la apăsare), caracteristice pentru gripă.
   • mialgii (lombalgii, rahialgii) cu senzaţie de zdrobire musculară.
   • astenie marcată, chiar adinamie.
   • tulburări de somn, apatie, iritabilitate.

   Manifestări respiratorii:

   • catar nazal: secreţii aderente, vîscoase, cu senzaţie de nas înfundat, uscăciune, usturime.
   • dureri, „zgîrîieturi” în gît – prezente la începutul bolii.
   • durere sau arsură retrosternală (traheite).
   • tuse uscată, spută vîscoasă, greu de eliminat, cu striuri sanguinolente.
   • dispnee cu insuficienţă respiratorie acută în forme severe.

   Manifestări viscerale:
   - cardiovasculare:

   • Funcţionale – asurzirea tonurilor cardiace, tahicardie; modificări tranzitorii ale ECG se pot depista în apogeul toxicozei, în perioada de convalescenţă dispar repede fără urmări.
   • Miocardite (difuze sau focale) – tahicardie, zgomote cardiace asurzite, colaps, cardiomegalie. Prognosticul de obicei este favorabil.
   • Sindromul de miocardiodistrofie – se manifestă în debutul perioadei de convalescenţă prin apatie, adinamie, paliditate, puls labil, zgomote cardiace asurzite, suflu sistolic; modificări ale ECG (voltaj scăzut (în special P şi T9, unda T negativă, dereglări în sistema de conductibilitate).

   - renale: nefrită interstiţială (albuminurie, ± microhematurie);
   - digestive: inapetenţă, greţuri, vărsături; hepatomegalie, colici abdominale, în special la copii.

   În cazul în care gripa nu este însoţită de complicaţii, simptomele acute durează 3-5 zile, după care scade febra şi tusea devine productivă.

3. Perioada de convalescenţă

Această perioadă mai poate fi însoţită cu subfebrilitate, tuse persistentă. Foarte des apare şi se menţine astenia generală pronunţată (sindromul oboselii cronice) care se poate prelungi pînă la 1-2 săptămîni după vindecare. De asemenea, poate apărea un sindrom depresiv însoţit de melancolie, irascibilitate labilitate psiho-emoţională. În lipsa complicaţiilor infecţia gripală evoluează autolimitant cu refacerea totală a bolnavului. Totodată în această perioadă (după suportarea infecţiei virale), ca urmare a scăderii imunităţii, este sporită receptivitatea organismului la infecţii bacteriene.

Severitatea gripei depinde de mai mulţi factori:

• starea generală a organismului: regimul alimentar (carenţe de alimente - cantitativ, calitativ).
• starea psiho-emoţională (stresul, depresia), suprarăcirea ş.a.
• vîrsta (copiii şi bătrînii).
• contactul anterior cu virusul respectiv.
• prezenţa unor afecţiuni cronice: cardiovasculare, bronhopulmonare (bronşite, bronşiectazii, astm bronşic, afecţiuni renale, diabet, anemii severe).
• tratamente imunosupresoare (corticoterapie, radioterapie, chimioterapie) sau îmbolnăviri cu HIV.
• sarcina; infecţia gripală în graviditate sporeşte riscul pentru avort şi naştere prematură, dar şi riscul matern pentru formele grave.

Investigaţiile paraclinice în gripă pot fi nespecifice şi specifice (pentru confirmare).

Investigaţiile nespecifice nu sînt necesare în formele comune de gripă, tratate ambulator. Ele sînt utile doar în formele severe şi complicate. Ele vor măsura amploarea tulburărilor fiziopatologice şi extensia leziunii.

• Hemoleucograma, VSH, fibrinogenul şi proteina C reactivă au valori normale în forma comună de gripă, dar se poate observa leucopenie cu neutropenie şi limfomonocitoză moderată. În formele severe cu suprainfecţie bacteriană se instalează rapid leucocitoza cu neutrofilie şi valori VSH crescute, fibrinogen şi proteina C reactivă.
• Studiul gazelor sanguine şi al echilibrului acidobazic se recomandă numai în formele de gripă „malignă” sau cînd se instalează un sindrom de insuficienţă respiratorie acută. În astfel de situaţii se poate decela o hipoxemie severă şi acidoză hipercapnică.
• Analizele biochimice uzuale ale sîngelui sînt necesare pentru evaluarea doar formelor severe şi complicate. Se pot găsi creşteri moderate ale ALAT, ureei şi creatininei
• Examenul bacteriologic al sputei (frotiuri, culturi) în infecţia gripală arată o floră bacteriană foarte săracă.
• ECG este necesară la bolnavii vîrstnici cu cardiopatii cunoscute şi cînd se suspectează complicaţii cardiace (miocardita, pericardita). În astfel de situaţii apar modificări sugestive de miocardită sau pericardită.
• Radiografia pulmonară este indicată în formele severe de gripă, la grupele de risc şi atunci cînd se suspectează clinic o complicaţie pulmonară. În forma comună de gripă, aspectul radiologic pulmonar este normal sau se pot observa imagini de pneumonie gripală.
• Puncţia lombară cu examinarea cito-biochimică a LCR este indicată dacă se suspectează complicaţii neurologice sau sindrom Reye.

Investigaţii specifice. Confirmarea virusologică sau serologică a suspiciunii clinice de gripă în timpul unei epidemii (declarată oficial) tuturor pacienţilor nu este necesară. Pentru stabilirea diagnozei de gripă la majoritatea populaţiei vor fi suficiente doar argumentele clinice şi epidemiologice.

Diagnosticul de laborator se va face selectiv, indicat în special pentru:

• persoanele cu suspiciuni clinice de gripa survenita sporadic in perioada interepidemică.
• persoanele cu forme severe, atipice de boală.
• persoanele care fac parte din reţeaua santinelă de supraveghere a gripei pentru depistarea precoce a primelor tulpini gripale şi variabilitatea lor.

Testele disponibile pentru diagnosticul de laborator al infecţiilor cu virus gripal tip A includ:

A. Virusologice – detecţia virusului prin metode directe

1. Prin teste rapide „lînga patul bolnavului”.
2. Prin metoda imunofluorescenţă.
3. Izolarea virusului în culturi celulare.
4. Prin metoda imunoenzimatică de detectare a antigenelor virali.
5. Detecţia prin metoda PCR.

B. Serologice – detecţia prezentei virusului prin metode indirecte

1. Reacţia de hemaglutinoinhibare (HAI) (reacţia Hirst).
2. Reacţia de fixare a complementului (RFC).
3. Reacţia de microseroneutralizare.
4. Metoda imunoenzimatică de determinare a anticorpilor.